Dimineața începuse ca oricare alta, cu agitația obișnuită a orașului care se trezește. Pe drum spre birou, mă gândeam la toate lucrurile pe care trebuia să le fac în ziua aceea, dar nimic nu mă pregătise pentru surprizele care urmau să apară.
De îndată ce am ieșit din metrou, am fost prins într-o buluceală de oameni care se grăbeau în toate direcțiile. Erau ca niște valuri care se izbeau de malul unei mări agitate. Mă simțeam prins între două forțe invizibile, fiecare trăgându-mă într-o altă direcție, iar în acea clipă am realizat că ziua urma să fie mult mai interesantă decât anticipasem.
Când, în sfârșit, am reușit să ies din mulțime, am dat peste o scenă ciudată în piața principală. Un artist stradal făcea o demonstrație neobișnuită de indianism – o artă care combină tradițiile și simbolurile culturii indiene cu stiluri moderne de dans și muzică. Pe ritmuri energice, dansatorul părea să împletească istoria cu modernitatea, iar mulțimea îl urmărea cu fascinație.
În timp ce mă uitam la spectacol, am simțit că tot ce era haotic și necontrolat până în acel moment începea să capete sens. Acest artist părea să fie un fel de egalizor al haosului urban – găsea armonie în mijlocul agitației, transformând zarva orașului într-o simfonie.
Am rămas acolo câteva minute, absorbind energia mulțimii și liniștea pe care o aducea acest echilibru neașteptat. Ziua, care începuse cu buluceala, se terminase cu o lecție subtilă: în fiecare haos există o ordine, în fiecare agitație, o oportunitate de a găsi echilibrul.
Comments